Ajung ca o floare la birou, imi umplu cu cafea obisnuita cana rosie, imi deschid mailul, si apoi…. dau sa deschid agenda. Hmmm… agenda?! AGENDA!!!???

Ei bine agenda mea sta cuminte cu tot 2 do listul meu pentru ziua de azi, la mine acasa pe bar!

Am un sentiment atat de ciudat…. Agenda si telefonul imi sunt lucrurile cele mai apropiate. La propriu! Adica… noi doua suntem nedespartite – oriunde as merge, o tin in brate, aproape de mine mereu!

Azi, fara ea ma simt ca si cum am iesit in chiloti pe strada!

Nimeni nu iti spune ca oricat de mult ai tocit, nu o sa poti niciodata sa citesti adevarul in mimica celui aproape de tine, cu toate ca la restul ti se pare pice of cake.

Nu exista niciun curs pentru gestionat diminetile singure dupa evenimente sau tristetile orelor tarzii care te prind la birou.

Nu te avertizeaza nimeni ca in fiecare dimineata, pensula cu care intinzi fondul de ten trebuie sa acopere si orice sentiment care ar putea zdruncina fabulosul colgate smile de PR-itza.

Da… I’m doing a damn’ good job at work! At home is where I’m doing the bad job….

Vorbeam vineri cu Andrei, un baiat foarte … “altfel” pe mess despre cum are lumea nevoie de mine. Uite poate de-aia am si neglijat blogul asta in ultimul timp… pentru ca in afara de poezii, unde ma scriu cu drag si pasiune, mi se pare ca iti trebuie o doza mult prea mare de egocentrism sa scrii despre tine!
Apoi, plimbandu-ma cu castile in urechi prin Centrul Istoric si gandindu-ma la toate cele ale mele, la oamenii aia multi care incearca sa ma tina in brate, la toate intamplarile mele dintr-o zi… am inceput sa-i dau dreptate. Oamenii chiar au nevoie de mine! Nu toti oamenii… doar oamenii mei !
Unii, cum ar fi doua Andree sau Cristina au nevoie de povestile mele la fel cum fosta mea soacra are nevoie de Tanar si nelinistit zi de zi. Altii, cum sunt Crix-crix (BabyRoz a mea) si fetele ei mici si dulci au nevoie de trairile mele si de vorbele mele pentru ca – zic ele si sper eu, invata ceva din greselile sau reusitele mele. Altii cum ar fi Helen si Sorin au nevoie de o inside image ca sa stie cat de depresiva sau happy sunt in ziua respectiva… sa stie saracii oameni cum sa ma ia si ce sa imi spuna ) (luv u guys si sorry ptr everything I put u trough every day!!) Altii cum sunt Cris, Ycu, Laura, Andrei, Dan, Cosmin, Pisoi si inca vreo cativa, au nevoie sa ma stie safe, sa stie ce mai fac, cum o mai duc, daca traiesc, zambesc ori plang, intr-un cuvant – daca sunt bine! Si nu in ultimul rand, sunt curiosii sau cititorii de ocazie, oameni pe care nu ii cunosc si dintr-un motiv ciudat li se pare interesant ce traiesc sau cum scriu (si le multumesc mult pentru asta!) sau diferite jurnaliste care isi mai iau cate o stiruta despre vreun eveniment de prin posturile mele.

Asa ca dupa introducerea asta lunga cat o zi de post… o sa incerc sa fac un rezumat saptamanii trecute.
Luni dupa-masa m-am vazut cu Sorin Despot la o bere in Fire. Am vorbit despre barbatul indecis din viata mea, despre femeia foarte gelosa din viata lui, despre poeziile mele, despre tot felul de nimicuri speciale care ne unesc pe noi in conversatii lungi, destepte, cu aroma de confidente.

Marti seara am fost in GreenHours sa vad ultima reprezentatie a spectacolului Deformatii. Piesa este de fapt punerea in scena a unor fragmente de proza scrise de Claudiu Komartin, Razvan Tupa si Adina Zorzini. Mie una piesa mi se pare geniala si foarte bine jucata! De vineri au inceput turneul prin tara, prima oprire fiind Buzau. Dupa spectacol am mai stat la o barfa literara cu Zorzini dupa care mi-am tarat fundul oboist spre casa.

Miercuri am avut o cadere nervoasa la birou! Stiu! lipsa totala de professionalism + nevoie acuta de odihna! Am clacat pur si simplu!
Pe seara insa, mi-am revenit la cateva Salitos si rasete sanatoase, pe terasa la Twice alaturi de Florin de la HiQ si cativa invitati ai nostrii cum ar fi Emi (BrainTv), Bobby (Voicu desigur ), Mihai Fanache, omul zilei Sergiu Biris (trilulilu), Dan Berte (online marketing Vodafone) si sa ma ierte cei ale caror nume le-am sarit….

Joi, dupa doar 3 ore jumate de somn, am facut act de prezenta la Novotel, la lansarea eOk a lui Florin. Ne-am tras putin in poze, am baut putina apa (avusesem o noapte grea inainte ) ) si am plecat spre birou. M-am intretinut pe mess cu Andrei pe care ma chinui sa-l scot la un suc de vreo saptamana (va dati seama cat imi place mie omu’ daca stau la chat pe mess cand sunt la birou, nu?! Hai sa nu-mi sariti in cap va rog dar… chiar urasc mess’ul !! ) iar dupa masa am dat fuga la al meu tatic care m-a hranit si apoi m-a trimis pachet acasa sa dorm!
Pe drum am trait o senzatie tare stranie… Treceam cu taxiul prin Dristor si… oricat de copilareste ar suna… cautam cu privirea pe strada, printre oameni… o anume fatza… ca si cand coincidentele au loc cand am vrea noi .
Vineri mi-am baut cafea cu fostul. Eu pe canapea, el pe fotoliu, venit sa semnez niste adeverinte, eram doi straini civilizati, formali, prea atenti la mimica, la vorbe… ca si cum amandoi ne straduiam sa nu ne tredeze ceva… sa nu ne dam de gol vietile frumos zugravite in povestile pe fuga pe care ni le-am impartasit in ultimul timp. Pana la urma mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat daca e adevarat ce am auzit – daca se insoara. Mi-a spus ca da… L-am intrebat daca e fericit… mi-a spus cu jumatate de gura si cu ochii rotocoale ca da… As fi vrut de fapt sa-l intreb daca ma mai uraste, daca mi-a iertat egoismul… dar lasitatea din mine mi-a oprit vorbele pe filtrul tigarii…
Dupa masa, ca si cand azi ar fi fost ziua fostilor, ma suna Cosmin (cel cu care am avut singura relatie dD-dupaDivort ). Ii raspund fara buna, cu intrebarea “ma scoti la o bere?” Ne-am intalnit la terasa noastra, la “Jos palaria”. Am cerut sfaturi despre editura la care urmeaza sa scot volumul, am vorbit putin despre Ring – noul ziar la care lucreaza, despre cum vietile noastre sociale lasa mult de dorit datorita multelor ore de munca… si sentimentul ala de straini politicosi m-a coplesit iar… Apoi, fara sa vreau mi-a scapat: “Nu pot sa cred ca a trecut un an!” Chiar asa e… a trecut un an de cand am stat ultima data cu el pe terasa aia… si imi spunea cat de mult ma uraste ca ma iubeste ! Actuala iubita – viitoarea sotie ni s-a alaturat si discutia a redevinit politicoasa, generala… noroc ca n-am vorbit despre vreme ca am fi devenit cliseistici ).
I-am lasat sa se iubeasca pe terasa noastra si am plecat cu castile infipte-n urechi prin Centru Istoric, gandindu-ma cat de mult drum am parcurs intr-un an, cat de mult am ras, am iubit, am simtit… Gandindu-ma cat de singura sunt acum si acceptand in sfarsit asta! Aseara imi plangeam de mila pe canapeaua mea noua de la ikea…. Azi m-am luat de mana si mi-am recunoscut raspicat singuratatea, fara urma de regret! Nu mai cred in feti frumosi… dar cred intr-un el care ma va lua de mana intr-o zi si o sa faca liniste in mine. Pana atunci invat sa zambesc doar pentru mine si traiesc frumos, cate un film in fiecare zi !

Ar trebui sa ii cumpar ceva… un cadou… Traiesc dilema asta in fiecare an de ziua lui. In fiecare an,cam de 20 de ani, stau si imi intorc creierasii pe toate partile pentru ca nu stiu ce as putea sa-i dau drept cadou… Este al naibii de greu sa gasesti un cadou pentru cineva care are de toate sau isi poate cumpara orice vrea sau are nevoie. E clar ca totul se reduce la ceva simbolic… Si am incercat totul pana acum – cravate funny, carti, carticele de dar cu mesaje siropoase, poze de familie in rame scumpe, ghivece cu flori (hobby-ul lui cel mai indragit este gradinaritul), tricou imprimat cu poza primei lui nepoate, albume foto si altele la fel…

De data asta m-am decis la ce stiu eu mai bine – o poezie! O poezie despre mine si el. Nu e o poezie scrisa special pentru aceasta zi, dar este o poezie care spune tot!

La multi ani, tata! Sa fii sanatos si sa ne traiesti inca multi ani de acum inainte!

Poem cu tata

stau pe un scaun jegos
într-un tramvai care mă duce spre casă
l-am luat de la capătul lumii parcă
încă nu m-am dezmeticit
cum am picat în el
cred că n-am mai ieşit de prea mult
din micul meu univers
poate de teamă să nu alunec
de pe margine

tata încă mă ţine în braţe
ca pe-o fetiţă
tata nu m-a lăsat
să-mi julesc prea des genunchii
în faţa lumii
nu l-am crezut când mi-a spus
dar azi ştiu
uneori dor privirile rotunde ale oamenilor
ca şi cum aş fi doar un punct

In alta ordine de idei… vreau sa va povestesc despre cum am facut-o fara sa vreau pe Helen sa planga! Dupa doar cateva pahare de Jack cu cola si o discutie weird despre prietenie & stuff am realizat ca o iubesc! Simplu ! Am gasit in ea sora pe care nu am avut-o niciodata, leoaica din mama de mult pierduta, the best girlfriend pe care mi-am dorit-o mereu si femeia care imi doresc sa ajunga Sara peste cativa ani. Cum poti sa nu iubesti o persoana asa frumoasa? Aproape ca ii inteleg si obsesia lui Cosmin ptr ea

Sarind peste sentimentalismele astea, revenind la zilele mele libere, aseara fiind ultima mea seara libera am iesit in Downtown! Am avut un real date dupa foarte mult timp! Si… trebuie sa va spun ca dupa si mai mult timp… cred ca m-am indragostit! Adica… la mine e foarte simplu sa imi dau seama – daca am zambetul ala tamp, fara motiv, intins pe toata fata – e clar! Love is in the air !
Va mai tin la curent cu ce si cum pe mai departe!

In alta ordine de idei, va multumesc mult tuturor celor care mi-ti trimis mesaje cu urari care de care mai frumoase, tuturor celor care m-ati cautat cu disperare doar sa imi urati un Paste fericit si imi cer iertare ca nu am ati avut cum sa dati de mine (nu am avut nici net, nici macar semnal la telefon) si imi cer iertare in primul rand pentru egoismul meu de a fugi de voi si de lume pentru cateva zile, departe doar eu cu mine, cu Sara si cu poezia mea. Asta nu inseamna ca nu m-am gandit la TOTI prietenii mei, ca nu va doresc tot binele din lume si sa vi se indeplineasca toate visele!
Va doresc tot ce imi doresc mie & more!
Va doresc liniste!
Va doresc sa gasiti si voi acel special kind of normal care sa va faca fericiti!

N-am mai scris de mult… am fost prinsa cu munca si cu cativa oameni frumosi.
Mi-am tot pus o gramada de intrebari in ultimul timp, inchizandu-ma tot mai mult in mine, in patratica mea. Unde incape atata neliniste in mine nu stiu… si totusi oamenii ma vad atat de sigura – ca si cum as avea toate raspunsurile lumii .

Marti m-am vazut cu un prieten bun care abia ce se introrsese dintr-o calatorie de 2 saptamani heart broken si mai slab cu multe kilograme… Ne-am plimbat putin prin oras, am ras, ne-am povestit si … mi-am dat seama ca s-a scimbat anotimpul . Ingropata in atata munca, stransa de prea multi pereti (singura gura de aer fiind in drumul dintre Twice si Club A sau de la intrari sau iesiri pana in taxi) nu mi-am dat seama cat de cald si frumos s-a facut afara!
Merci B. mult pentru seara aia !

Miercuri a fost o zi de cacat…
Pe seara mi-a venit la birou pachetul cu revista Timpul – numarul in care am fost publicata. Stiam de acum o luna ca m-au publicat… am tipat de fericire prin A, am scris despre asta, am primit felicitari… dar momentul in care sa deschid si sa pipai foile alea cu poeziile mele, cu numele meu sub ele… nu stiu, m-as fi asteptat la o reactie asemanatoare numai ca… tineam o revista in mana, ma holbam la ea fara o reactie anume… Mi-a ridicat ce-i drept moralul pe moment, dupa ziua aia groaznica doar ca mai apoi am realizat ca este inca un lucru pe care il credeam imopsibil, pe care mi l-am dorit groaznic de tare si pe care in the end l-am obtinut…

M-am apucat si de roman incurajata fiind de o persoana care in ultimul timp mi-a ajuns foarte aproape prin niste conjuncturi ciudate si niste discutii scurte, repezite chiar dar care au insemat foarte mult pentru mine. Sa vedem ce-o iesi

In rest, sunt in continuare la regim, lucrez la volum, mi-e dor de balconul meu vechi, de Tineretului noaptea, de parc, ma lupt cu cateva fantome, citesc ceva poezie si astept nerabdatoare concertul Tapinarilor de joi (Club A ora 19) sa ascult live Protest –ul lor care imi place atat de mult !!!

Cat despre ce si cum e sa fii cool sau sa traiesti cool… sincer cred ca sa fii cool inseamna in primul rand sa fii asa cum vrei, asa cum te simti tu bine, sa traiesti exact asa cum iti place, sa mergi exact acolo unde simti ca iti este locul in momentul respectiv… si daca toate astea fac ca oamenii sa vrea sa fie ca tine, sa mearga unde iti place tie, sa se imbrace ca tine, sa citeasca ce citesti si tu… atunci esti cool

Pentru mine cool inseamna un caffee latte intr-o tinuta office (office in stilul meu ), un volum de poezii si o cana de ceai de scortisoara, Tom Wilson in Expirat, tenesi + o gentuta plic + t-shirt + un drum pe nepusa masa la mare iarna, pantofii Manolo Blahnik + o pereche de jeansi zdrentariti si un tricou SH, serile de teatru de la Green, jack cu cola la Club A, icetea proaspat facut pe terasa la Pasha by Noah sau o dupa-amiaza in parc, dandu-ma pe tobogan cu fiica-mea …
Nu stiu daca sunt sau traiesc cool asa cum scrie Oana in articol… stiu doar ca imi place ca ies din turma fara sa fac asta in mod special… imi place sa am stilul meu - stilul meu de a ma imbraca, stilul meu de a ma distra, stilul meu de a fi
Pana la urma cool e o stare de spirit !

Nu stiu inca daca mana asta de oameni ma citeste din plictiseala, curiozitate, placere sau eu stiu ce alte motive dar atata timp cat ma citesc si ma si cearta, eu imi cer scuze acum pentru inconstanta!

Ce pot sa spun?! Nu am avut timp nici sa mor! Asta de marti de cand am ajuns din paradis… direct la birou !
Da… in weekend-ul trecut am fost plecata din Bucuresti, undeva mai sus de Buzau, intr-o zona minunata, la aer curat, cer super senin (am invatat o pustoaica super dulce de 5 anisori care sunt carul mare si cel mic ), fara net si fara acoperire la telefonul mobil! A fost … foarte liniste si bine pana…. marti la pranz cand mi-am deschis telefonul si am ajuns la birou )

In rest?! Munca multa, seri prea linistite, putina tristete, ceva nostalgii si de ieri gandul putin scapat spre un cineva plecat .

Asta seara merg in Gossip! Party de 3 ani . Va povestesc maine ce si cum a fost pe-acolo, pe cine-am vazut si cu cine am baut! Ahh, pardon! Fara bautura ca sunt la cura de slabire!! Alt motiv de stres ) De o saptamana sunt foarte nervoasa si recalcitranta ca… poftesc la toate alea si nu pap decat iaurt, fructe si salata de cruditati !!!
Foaaarte nashpa !!!

Sambata seara am iesit cu fetele la Gossip… asa… ca nu mai iesisem de mult ) . Ii multumim cu ocazia asta lui Dragos pentru masa si sticla de whisky – pentru ospitalitate intr-un cuvant si promit sa introc serviciul cu prima ocazie la Twice. Am plecat apoi la un biliard in IDM dar nu am stat prea mult pentru ca… datoria m-a chemat la 4 dimineata in Twice . Nu am ajuns bine si a trebuit sa evacuam – da, da, ati citit bine – sa EVACUAM cladirea pentru ca un dobitoc a anuntat o bomba .
Am plecat din Twice… unde altundeva decat la Everest, ca mai toti clubberii infometati duminica dimineata. Am mancat un sandwich Club cu cartofi prajiti reci si am baut o cafea cat am facut planurile de plecat la munte . Am ajuns acasa, mi-am aruncat pantofii cu toc cat colo , am sarit intr-o tinuta de scandal ) si… am plecat spre Poiana. Drumul a fost super caterinca si oke - fara prea mult trafic si radare mai deloc.
Am mancat in Poiana, ca doar eram lihniti iar ciorbitza aia a picat perfect !!! Pacat doar ca serviciile lasa de dorit cam peste tot la noi iar oameni…. Nu mai zic .
Nu ma deranjeaza prezenta copiilor in general si nici de data asta nu m-au deranjat nici slalomul lor printre mese, nici urlete lor in restaurant (cu toate ca eram groaznic de mahmura si iesisem la cateva ore de liniste) – se intelege! Sunt copii!! Ce ma deranjeaza crunt sunt parintii care urla dupa acesti copii, aia care ii alearga cu mancarea prin restaurant si asa mai departe… mai punctual: era chiar vis a vis de masa noastra, o femeie care cred ca s-a rugat de fica-su’ de o suta de ori in 5 minute sa manance morcovul…. Imi venea sa ma ridic sa-i spun ca il mananc eu numai sa taca odata si sa lase copilu’ sa se joace in plata domnului ca m-a stresat pe mine da’ pe el saracu’…. Ma rog… scuzati deraierea de la subiect (e doar o cadere nervoasa ).
La intoarcere desigur ca drumul a fost ingrozitor de aglomerat, desigur ca de la Saftica s-a mers bara la bara… dar totul a meritat daca stau sa ma gandesc de cand nu ma mai plimbasem pe stradutele alea superbe, seara in Brasov !
Ne-am oprit la Shooters sa mai mancam ceva inainte de a merge fiecare pe la casa lui si bine am facut ca am prins si eu golul Stelei si sfarsitul meciului !
Ajunsa acasa, am dormit de la 2 azi noapte pana azi la 4 , cand m-au sunat de la birou ca arde, ca e urgent, ca TREBUIE sa merg… Am sarit din pat in dus, din dus taxi si din taxi in birou unde… nu am putut sa rezolv mare lucru… serverul fiind in continuare picat de 48 de ore . Apoi am iesit la un caffee latte cu Piticu, cu care ne tot amenintam de o gramada de timp sa ne vedem si noi la o cafea la povesti…
M-am vazut pentru un update scurt la Shooters cu fetele pe care le lasasem la biliard duminica dimineata si apoi drumul spre casa, film si… chill !

Gata! Raport incheiat !