La multi ani, tata!

Maine este ziua tatalui meu.
Implineste 66 de ani.
26 din ei si i-a petrecut rasfatand, cumparand, ocrotind, iertand, acceptand – iubindu-ma in felul lui – de multe ori ingust dar mereu sincer (cum altfel ar putea iubi un parinte? ), incercad sa-mi ierte greselile multe, sa ma tina departe de griul vietii, de umilintele oamenilor… 26 de ani din viata lui cel mai important job pentru el a fost sa-mi fie mie parinte.

Ar trebui sa ii cumpar ceva… un cadou… Traiesc dilema asta in fiecare an de ziua lui. In fiecare an,cam de 20 de ani, stau si imi intorc creierasii pe toate partile pentru ca nu stiu ce as putea sa-i dau drept cadou… Este al naibii de greu sa gasesti un cadou pentru cineva care are de toate sau isi poate cumpara orice vrea sau are nevoie. E clar ca totul se reduce la ceva simbolic… Si am incercat totul pana acum – cravate funny, carti, carticele de dar cu mesaje siropoase, poze de familie in rame scumpe, ghivece cu flori (hobby-ul lui cel mai indragit este gradinaritul), tricou imprimat cu poza primei lui nepoate, albume foto si altele la fel…

De data asta m-am decis la ce stiu eu mai bine – o poezie! O poezie despre mine si el. Nu e o poezie scrisa special pentru aceasta zi, dar este o poezie care spune tot!

La multi ani, tata! Sa fii sanatos si sa ne traiesti inca multi ani de acum inainte!

Poem cu tata

stau pe un scaun jegos
într-un tramvai care mă duce spre casă
l-am luat de la capătul lumii parcă
încă nu m-am dezmeticit
cum am picat în el
cred că n-am mai ieşit de prea mult
din micul meu univers
poate de teamă să nu alunec
de pe margine

tata încă mă ţine în braţe
ca pe-o fetiţă
tata nu m-a lăsat
să-mi julesc prea des genunchii
în faţa lumii
nu l-am crezut când mi-a spus
dar azi ştiu
uneori dor privirile rotunde ale oamenilor
ca şi cum aş fi doar un punct