newsletter

Workaholic fiind, m-am incumetat cu mare greutate sa imi iau liber cateva zile! Si spre marea mea uimire a fost foarte fun!! Am fost la Bozioru intr-un trip de vreo 3 zile (sau ma rog… mai multe tripuri – ptr cine stie ) am citit, am mancat, am baut si am DORMIT muult!! Mi-am gasit linistea sa scriu, sa lucrez la volumul cu care va amenint de mult (e pe vine – promit!), m-am jucat cu Sara si am gasit linistea aia care ma face sa zambesc sincer, uitand de zambetul colgate de PR-itza !
Plus ca am primit cel mai marfa compliment ever!! Avand cu un prieten bun o discutie despre mine, despre cum ma vad oamenii, despre ce inteleg ei de mine, despre cum sunt eu de fapt si despre multele complimente pe care din motive necunoscute mie (si nu e falsa modestie – trust me!) le-am tot primit in ultimul timp si despre cum eu ma vad just a girl that carries her own weight…. cineva foarte aproape mie m-a contrazis numindu-ma “a special kind of normal” ! Acum credeti-ma – compliment mai pe sufletul meu nu am primit ever!!

In alta ordine de idei… vreau sa va povestesc despre cum am facut-o fara sa vreau pe Helen sa planga! Dupa doar cateva pahare de Jack cu cola si o discutie weird despre prietenie & stuff am realizat ca o iubesc! Simplu ! Am gasit in ea sora pe care nu am avut-o niciodata, leoaica din mama de mult pierduta, the best girlfriend pe care mi-am dorit-o mereu si femeia care imi doresc sa ajunga Sara peste cativa ani. Cum poti sa nu iubesti o persoana asa frumoasa? Aproape ca ii inteleg si obsesia lui Cosmin ptr ea

Sarind peste sentimentalismele astea, revenind la zilele mele libere, aseara fiind ultima mea seara libera am iesit in Downtown! Am avut un real date dupa foarte mult timp! Si… trebuie sa va spun ca dupa si mai mult timp… cred ca m-am indragostit! Adica… la mine e foarte simplu sa imi dau seama – daca am zambetul ala tamp, fara motiv, intins pe toata fata – e clar! Love is in the air !
Va mai tin la curent cu ce si cum pe mai departe!

In alta ordine de idei, va multumesc mult tuturor celor care mi-ti trimis mesaje cu urari care de care mai frumoase, tuturor celor care m-ati cautat cu disperare doar sa imi urati un Paste fericit si imi cer iertare ca nu am ati avut cum sa dati de mine (nu am avut nici net, nici macar semnal la telefon) si imi cer iertare in primul rand pentru egoismul meu de a fugi de voi si de lume pentru cateva zile, departe doar eu cu mine, cu Sara si cu poezia mea. Asta nu inseamna ca nu m-am gandit la TOTI prietenii mei, ca nu va doresc tot binele din lume si sa vi se indeplineasca toate visele!
Va doresc tot ce imi doresc mie & more!
Va doresc liniste!
Va doresc sa gasiti si voi acel special kind of normal care sa va faca fericiti!