my review
Adormita, ies cu ziarele si laptopul la subrat intr-o incercare dovedita ulterior esuata, de a ma trezi la un caffee latte si a lucra putin.
Primesc invitatia de la niste prieteni sa mergem la noul Turabo, abia deschis de o saptamana pe Magheru.
Ospatarul este foarte promt si amabil, interiorul cochet – tapetul elegant , negru cu alb si visiniu cu alb cat si corpurile de iluminat rosii dau un aer foarte chic locatiei. Turabo’ul acesta imi place ca décor cel mai mult!
Numai ca seara mea de munca linistita la cafea nu a fost nicicum posibila! Din 8 mese , doua libere, la una noi iar la restul… copii !! Se pare ca Turabo a inlocuit vechile cofetarii sau pub’uri unde pustimea care nu are acces in cluburile de noapte, se strangea odata.
Oricum… mie imi pare ca Turabo pierde teren in ultimul timp in ochii oamenilor seriosi carora li se si adresa initial… si nu e nimic de mirare avand in vedere ca nu mai mult de saptamana trecuta la 4 dupa amiaza, la Turabo’ul de langa Cinema Pro din intreaga lista de sandwich’uri si salate nu erau “avalible” decat un singur fel de sandwich si doua feluri de salate…
Revenind la noul Turabo, in afara clientilor prea tineri si galagiosi care confunda cafeneaua cu barul, si exceptand faptul ca nu au inca conexiune wireless, ma declar sincer impresionata atat de décor cat si de calitatea servirii. Abia astept vremea de terasa, sa vad lume si la mesele de pe trotuar, aceasta locatie intarind randurile (putine 
) ale cafenelelor de acest tip – parisian, in Bucuresti, cu terasa chiar pe bulevard !
Sunt prea putini cei care investesc timp, suflet, pasiune in deschiderea unei cafenele, si tin apoi ca micul sau marele lor local sa urmeze niste norme si principii cu care au pornit. Din pacate in Romania, majoritatea barurilor si cafenelelor sunt deschise pe principiul ‘hai sa imi deschid si eu un bar ca merge’
Acum, sunt doua variante. Prima este ca principiile nu sunt urmate si de cei care administreaza locatia, pentru care este mai important bacsisul strans cand crasma se inchide, si pentru care eticheta, respectul si placerea de a servi nu inseamna nimic altceva decat ‘fitze’, si cei carora le face placere sa lucreze in bransa, si pentru care un client multumit este o confirmare a calitatii muncii prestate. Ca o paralela la asta, nu stiu daca ai intrat vreodata in Bellagio Brasov. Mare mi-a fost surprinderea, iti zic sincer, sa imi gasesc la un moment dat paharul de vin plin, fara sa fi vazut CAND s-a intamplat. Un simt al servirii fantastic. Si mai ales, de fiecare data! Iti recomand daca nu ai incercat pana acum
Revenind la subiect, Turabo este o franciza in cele din urma, daca nu ma insel. Pot sa spun ca il cunosc acum pe proprietarul Turabo Brasov, si este un om cu principii, pe care i le respect, mai ales dupa ce am avut ocazia sa discut cu el. Ei, aici ai primul caz. Un proprietar cu principii, si niste falfazoni care se cred proprietari.
Incet incet, parerile se vor strange, si si la noi vor incepe sa le dea ascultare. Sper.
Ah, tocmai am primit azi un review, la un restaurant cu pretentii din Brasov, unde, chipurile, nu se poate servi nimic decat in combinatie cu mancare. Sic!
Si vorbind de bellagio brasov, intamplator am scris un review mai complet despre ei. Sincer nu am nimic de castigat din asta, dar, candva, cineva va avea.
http://www.thecity.ro:8088/wordpress/?p=27
Nu imi fac publicitate. Sincer. Incerc sa particip cumva la “cultivarea” noastra ca si consumatori, si a patronilor ca ofertanti.
Have a nice evening.
Skipper
Skipper
martie 21, 2008