acasa

12 noaptea m-a prins in Cartel cu ce altceva decat un caffee latte in fata (doar sunt coffee maniac ). M-am si speriat cand mi-a sarit Elena in brate si mi-a spus la multi ani . Am plecat din Cartel pe la 12 jumate spre … o portie de paste . Dupa multe negocieri, am ajuns intr-un final la Everest, am mancat o portie de carbonara inimabinabil de bune (sau poate doar imi era mie ingrozitor de foame ) si am ras mult. Mi s-a deschis apetitul de party si cum luni noapte mai greu cu cluburile prin Bucuresti… am dat o fuga pana in Downtown. Am cerut pentru fete shut’ul meu preferat (amaretto, triplu sec si suc de ananas – e criminal de buuuun!!!) dar Claudiu, barmanul meu preferat de la Downtown cand a auzit ca e ziua mea a zis ca da el 3 shut’uri – ceva special Nu pot sa spun decat atat: foarte bune shuturile lui ! Dupa vreo doua ore de Downtown mi s-a facut dor de o noapte prin Bucuresti in masina… si ne-am plimbat putin, am lasat-o pe una din fete acasa, apoi dupa o a doua masa – la mc de data asta (da… chiar ne-a fost foame azi-noapte ) am pornit spre casa.
Pe drum ma gandeam ca anul trecut pe la ora aia eram acasa, facand dragoste cu probabil, singurul barbat din tot anul asta pe care l-am iubit (si inca ii port respectul si mi-e tare drag!) dupa ce abia imi batusem tattoo’ul pe care mi-l facusem cadou de ziua mea… Anul asta fuga de 4 zile pana la Paris a picat, drumul spre mare se lasa iar amanat… asa incat cadoul meu pentru mine de ziua mea a fost… drumul spre casa ! Astazi am ajuns acasa! Dupa un an de lupte cu cei din jur sau cu mine, dupa doua case, dupa cateva simulari de relatii, lacrimi si zambete cu carul, dupa o iubire, un teanc de poezii – unele bune altele foarte proaste, dupa scandaluri, prietenii neasteptate dupa o droaie de reusite sau esecuri, dupa nopti fugind de singuratate si zile pline, dupa suficiente drumuri prin paturi in care am cautat iubirea… azi am ajuns in sfarsit acasa! Singura, usor trista, mai mare cu un an dar acasa!
Azi am 26 de ani ! Nu e mult, nici putin, sunt doar 26 de ani asumati ! 26 de ani din care iubesc fiecare secunda si buna si rea pentru ca toate la un loc m-au facut ceea ce sunt azi si m-au adus unde sunt acum – acasa cu un buchet de lalele albe (florile mele preferate!!), suficient de impacata cu mine cat sa adorm zambind si sa vreau sa ma trezesc de dimineata (sau pe la 1 pm )

Ps – poze de azi noapte putin mai tarziu