cu amenda la cec si calmul la purtator

Aşa cum ştim cu toţii, în România limitele nesimţirii celor ce stau în spatele unor ghişee sunt nemărginite. Ce contează că bugetarii îşi iau salariul din buzunarul nostru de contribuabili? Ar trebui să conteze doar faptul că este foarte greu să vorbeşti amabil la sute de persoane pe zi, să răspunzi la întrebari idioate şi neînsemnate de muritori de rând aşa ca noi.
Si să te ferească sfinţii să ai de plătit o amendă de circulaţie! Plata amenzii nu este pedeapsă destul! Trebuie să dai ochii şi cu duduia de la ghişeul cec-ului care pe lângă că te tratează ca pe un infractor – pericol public, îţi dă foarte repede de înţeles cine este şeful între voi doi şi care face regulile acolo. Stiu astea pentru că, blestemată fie ziua aceea, un prieten bun m-a rugat să-i plătesc o amendă, el urmând a doua zi să plece din ţară cu afaceri. „S-a facut!” i-am răspuns fără să ştiu la ce grea încercare îmi vor fi puse sentimentele de sinceră prietenie ce i le port! Pornesc în dimineaţa cu pricina spre cec-ul din cartierul meu şi după ce stau cam o ora la coadă mi se spune că nu pot plăti amenda acolo pentru că trebuie plătita în sectorul celui amendat! Imi spun în sinea mea să nu mă enervez… oricum e mai bine în sectorul 3 că doar e mall-ul aproape şi poate am timp de o cafea după. Ajung la cec, mai trece o jumătate de oră până ajung faţă în faţă cu duduia strident fardată şi încercând să nu mă sufoc cu parfumul foarte înţepător ce-l emana îi întind amenda. „Păi nu poţi s-o plăteşti!” Trec peste faptul că ne tragem de şireturi, dând vina în sinea mea pe faţa de copil ce-o am şi întreb de ce. „Păi cum să plăteşti tu amenda altuia? Si în plus îmi trebuie datele din buletin!” Ii spun că datele sunt trecute pe amendă, mă ofer chiar să i le dictez dar mă lovesc de acelaşi refuz. Simt cum îmi creşte tensiunea dar zic, tot în sinea mea, că femeia n-a priceput ce vreau de la ea. Trag aer în piept şi-i mai explic încă o dată cu tot calmul la purtator: „Doamnă, un prieten m-a rugat să îi plătesc amenda pe care a luat-o, ca să nu plătească de trei ori suma respectivă peste o săptămână când revine în ţară. Ce este atât de imposibil?” Imi răspunde vizibil iritată de insistenţa mea că nu se poate să îi plătesc eu amenda că de unde ştie ea ca el m-a rugat? „Păi da ce crezi, doamnă dragă, că am găsit o amendă pe stradă şi m-am gândit să fac un pustiu de bine vreunuia că nu-mi stăteau şase sute de mii bine în buzunar?” După multe ţipete demne de uşa cortului acceptă într-un final să-mi ia banii dar ca pe un mare favor pe care mi l-a făcut! Am renunţat la cafea că la tensiunea ridicată pe care o aveam când am părăsit cec-ul, singurul lichid pe care aş fi putut să-l beau era o cană mare de ceai de muşeţel pentru relaxare! Mă tot gândeam că nu se poate să se întâmple asta la toată lumea, că sunt eu mai ghinionistă dar pe seara un amic mi-a povestit o întâmplare asemănătoare! Tot la cec, tot pentru o amendă, a stat la coadă aproape două ore. Când într-un final a ajuns în faţă, dudia din spatele ghişeului i-a tăiat-o din scurt: „Am închis pentru azi, ne pare rau. Reveniţi mâine!” Amicul meu i-a spus că dacă vine mâine plăteşte dublu şi că oricum nu înţelege cum s-a închis când pe uşa scrie program până la ora 18 şi nu este nici 16 încă. Domnişoara, evident iritată a replicat închizând şi ghişeul şi gura amicului meu „Uite-aşa, am închis ce nu înţelegeţi? Vreţi să vă scriu eu pe-o foaie şi s-o pun în ghişeu?” şi exact asta a făcut – a scris, deloc caligrafic, pe o foaie A4 „INCHIS”!
Morala? Nu ştiu dacă asta face parte din training-ul pe care serviciul de resurse umane îl face înainte de angajarea propriu-zisă sau dacă există un serviciu de resurse umane şi un training dar conduc de o sută de ori mai cu grijă fie numai pentru tot tragicul prin care trebuie să treci ca să plăteşti o banală amendă!